Marul-Lupului
Buruiana "atomica". Marul-Lupului. Modesta ca infatisare,
conduce in topul celor mai puternice plante medicinale din Romania. Denumirea
stiintifica a acestei plante este Aristolochia clematitis. In zona de vest a
tarii i se spune marul-lupului, in sudul Moldovei, curcubetica, iar pe malul
Dunarii, buru...
Buruiana "atomica"
Marul-Lupului
Modesta ca infatisare, conduce in topul celor mai puternice plante
medicinale din Romania
Denumirea stiintifica a acestei plante este Aristolochia clematitis. In
zona de vest a tarii i se spune marul-lupului, in sudul Moldovei, curcubetica,
iar pe malul Dunarii, buruiana de remf. Creste prin vii, la margini de camp si
prin locuri virane. Este inalta de jumatate de metru, uneori mai mult, iar
frunzele ei amintesc oarecum de cele ale fasolei. Are florile galbene, un miros
foarte puternic si destul de inecacios, fiind ocolita de insectele daunatoare,
precum si de bolile virale si bacteriene ale plantelor. Este atat de rezistenta
si vivace, incat sufoca adesea culturile, taranii nostri nemaistiind cum sa
scape de ea (intre altele, rezista foarte bine si la ierbicide). Buruiana
aceasta este - se pare - una din cele mai puternice plante medicinale din flora
noastra, avand atat de multe aplicatii, incat ar putea fi scrise despre ea
tomuri intregi. Comparatia cu forta unei explozii atomice nu este hazardata,
doar ca efectul e pozitiv.
Partea aeriana a fost studiata intens in anii 80, cand savantii au fost
fascinati de efectele sale imunostimulatoare extrem de intense. S-a incercat
atunci izolarea din frunzele sale a unui medicament de semisinteza cu
administrare interna, insa s-a dovedit ca separat de celelalte componente ale
plantei, acidul aristolochic, principiul activ imunostimulator secretat de ea,
este foarte toxic pentru ficat, putand favoriza chiar formarea tumorilor
hepatice. Atunci s-a renuntat la studierea sa, ea ramanand, ca si pana atunci,
in apanajul medicinii populare. Ceea ce ne determina acum sa scriem despre ea
sunt nenumaratele semnale primite de la cititori, referitoare la miracolele
terapeutice facute cu ajutorul acestei plante. Lista afectiunilor vindecate cu
ea este impresionanta: de la boli hepatice si infectii recidivante la dermatoze
rezistente la orice alta forma de tratament, tumori benigne si maligne sau boli
ginecologice.
Utilizarea
interna
Prezinta fara doar si poate riscuri, deoarece marul-lupului, fara a fi
atat de toxic ca spanzul, matraguna sau rostopasca, are o anumita actiune
nefasta la nivelul rinichilor si a tubului digestiv, in doze mari dand reactii
adverse severe. Se pare ca in doze mici, de pana la 1,5 grame pe zi pentru un
adult, administrat o perioada limitata de timp (maximum o luna), nu prezinta
nici un inconvenient, fiind chiar un remediu rapid in tratarea cancerului
pulmonar, de piele, la san si la intestin, a hepatitelor virale, precum si a
infectiilor intestinale, insa singurul care are investitura sa prescrie si sa
conduca acest tratament este medicul curant. Din acest motiv, nu ne vom ocupa
in acest articol de administrarea interna a marului-lupului, ci doar de
tratamentele externe, care sunt lipsite de pericole, au o eficienta foarte mare
si se aplica unei game foarte largi de boli.
Cateva forme de preparare si administrarea externa